A fost odată...o lume doar a mea

A fost odată...ca niciodată. Aşa începe orice poveste. Apoi, faci cunoştinţă cu lumea de basm. O lume...doar a ta. O lume aşa cum ai vrea să fie. Cum ar fi să te trezeşti, acum, în lumea pe care o visezi de atâta timp? Cum ar fi să îţi spun că poţi merge la o expoziţie unde toate standurile sunt gândite pentru a fi o lume dintr-un basm cunoscut? Ar fi, cred, cea mai frumoasă expoziţie la care ţi-a fost dat să participi.

Dar...dar...cum ar fi să mergem şi mai departe cu imaginaţia? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că vei merge la o expoziţie în care fiecare stand este gol...gol, până când tu te uiţi la el şi îţi laşi, efectiv, gândurile să îl decoreze...stai în faţa standului, te gândeşti, îţi imaginezi lumea ideală pentru tine şi...standul se transformă exact în acea lume. Nu-i aşa că ar fi frumos?

La o asemenea expoziţie aş merge cu mare drag! Aş sta aşa...în faţa unui stand şi l-aş amenaja doar cu puterea minţii. Cum ar arăta, după, acel stand? Şi eu mă întreb...stau, acum şi îmi imaginez lumea mea de vis...

...Lumea mea de vis...s-ar materializa, în amenajarea standului, aşa...mi-aş imagina că cerul este mereu colorat...în culorile în care soarele îl îmbracă atunci când apune - în acel moment, pereţii standului se colorează...

Sursă poză: arhivă proprie

  ...devin una cu gândurile mele. Cu viziuna mea. Frumoase pete de culori se întrepătrund, pe pereţii standului, se îmbrăţişează, se îndrăgostesc...galben, portocaliu, roz, albastru. Nuanţe de albastru formează norii jucăuşi, ce parcă râd de inimioara formată, în joacă...inimioară roz...pare că pereţii standului s-au îndrăgostit de cerul din gândurile mele...sau...gândurile mi s-au îndrăgostit de lumea ce îmi umblă prin minte...lumea mea ideală! 

...Stând şi privind standul, mi-aş imagina marea...marea albastră, nemărginită, superbă...marea care, în lumea mea, ia locul pământului. Pur şi simplu. Pot merge pe mare. Atunci când calc, la fiecare pas, se formează un cerc din lemn masiv...un cerc ce, după ce ridic piciorul, dispare...în lumea mea, eu merg pe mare...şi este atât de frumos! - în acel moment, pe jos, peste tot în interiorul standului, apare o frumoasă gresie ce imită, perfect, marea...cu valurile ei, cu spuma ei mirifică. Iar pe pereţi, acolo unde ei se întâlnesc cu gresia, apar valuri...unele mai mici, altele mai mari. 

...În lumea mea, îmi doresc ca munţii să ajungă la cer. Îmi doresc ca, noaptea, să pot urca pe munţi si să ating stelele...să sărut luna de "noapte bună". Să îi vorbesc. Să îi las, ei, grijile mele. - în acel moment, apar, în stand, lângă pereţi, munţi...în format 3D. Munţi realizaţi, perfect, din carton. Munţi ce ajung până la cer. Munţi pe care se poate urca, pe nişte scări "scobite" chiar în acei munţi artificiali. Apar, pe cer, stele. Şi apare şi luna. Zâmbitoare. Şi gata să mă asculte.

 ...În lumea mea, se aude, de nicăieri şi peste tot, muzică instrumentală. De pian. De chitară. De vioară. Muzică acompaniată de cântecul mării. De zbuciumul ei. Uneori, este se aud şi tunete. Apar şi fulgere. Dar, dacă plouă, eu sunt acoperită de o umrbelă magică. - în acel moment, încep să aud, nu ştiu de unde, muzică instrumentală...aud şi marea...cum şopteşte, doar ea ştie ce. Din când în când, tunetele îşi joacă rolul. Iar fulgerele acompaniază tot acest minunat decor.

Sursă poză: arhivă proprie

Între "a fost odată ca niciodată" şi "v-am spus povestea aşa şi-am încălecat pe-o şa" este lumea mea de basm...este standul ce s-a amenajat, chiar sub ochii mei.

Pentru mine, standul cel mai frumos este standul despre care v-am povestit acum...este standul transformat după imaginaţia mea...este standul în care gândurile mele se împletesc cu realitatea, croind cel mai frumos loc de relaxare...

A fost odată...o lume doar a mea!

 

Sursă poză: www.visionexposystems.com