O grădină magică

De mult timp mi-am dorit să am o căsuţă, numai a mea. O casă împrejmuită de o grădină mare, în care să mă pot relaxa după voia sufletului. O grădină care să îmi ghicească, întocmai, sentimentele din acea clipă şi care să se muleze perfect cu sufletul meu. Din păcate nu am, încă, această grădină. Însă am un balcon destul de mare, ce îmi mai potoleşte focul aprins în sufletul meu de această dorinţă. 

Vară. 23 iunie. Soare. Cald. Briză. Flori. Zâmbete. Păsări. O masă. Două şezlonguri. Eu şi balconul meu. Azi vrau doar să stau în balcon, răfăţându-mă cu o cafea delicioasă şi cu muzică. "Cip cirip" aud pretutindeni. Copacii din faţa blocului şi cerul de un albastru ireal, presărat cu nori albi şi pofoşi, îmi ajută imaginaţia să zburde...

Sursă poză: www.covera.ro

...Şi zburdă până în grădina mea imaginară. Uitându-mă de jur împrejur, nu îmi vine să cred: "wow...este...magic...îmi voi numi grădina...Covera!", îmi spun şi încep călătoria, urmându-mi imaginaţia. 

Sursă poză: www.trilulilu.ro

Deşi e vară, în grădina mea de abia ies ghioceii. Îşi fac loc, curajoşi, printre ultimul strat de zăpadă, ce aşteaptă să fie măturat de razele soarelui. Pomii fructiferi de abia se dezmeticesc din somnul de peste iarnă şi, încet încet, îşi croiesc noi haine de sărbătoare: haine realizate din frunze verzi, mai mici sau mai mari, câteva flori şi, bineînţeles, mici locuri pentru păsările care îşi doresc să îşi facă cuib. Mă uit în jurul meu, fără să mai înţeleg nimic: "dacă este vară, cum se face că, în grădina mea, este...primăvară?!". Mă uit, mai atentă, în jurul meu. Încerc să nu mai pun atât de multe întrebări şi, deodată, încep să mă bucur mai mult de minunea ce se petrece. Mă bucur de primăvară, în mijlocul verii! "Şi ce dacă? Este atât de frumos!" - îmi spun şi încep să ţopăi, fericită, printre ghiocei, zăpadă şi pomi. În sufletul meu soarele îşi face loc, încălzind lacrimile îngheţate. Îşi fac loc, curajoase, sentimente de bucurie. Le simt cum răsar de acolo, din pământul îngheţat al sufletului meu. Acum înţeleg: mi-am dorit ca grădina să fie o copie a sufletului meu: în sufletul meu e primăvară, în grădină la fel!

Sursă poză: radumitrescu.ro

Merg mai departe. Acum, sufletul meu este cald, fericit, liniştit. Îl aud cum dansează şi cum cântă. "Mă simt atât de bine şi de încălzită, încât...parcă aş face plajă!" - îmi spun şi, în secunda următoare, găsesc un costum superb de plajă. Fără să stau prea mult pe gânduri, îl îmbrac. Sunt tot în grădina mea Covera, doar că acum îmi e vară-n suflet. Este vară şi afară! Două şezlonguri. O piscină. Copaci mari, verzi, fericiţi. Flori de toate tipurile, culorile şi mărimile. Chiar lângă mine văd câţiva trandafiri superbi! Sunt roşii, galbeni, albi, galben cu roşu, galbeni..."aici este o întreagă grădină de trandafiri...de toate culorile. Sunt superbi!" - îmi spun, privindu-i din piscină. Mă aşej, pentru câteva clipe, pe şezlong, pentru a mă bronza şi pentru a mă bucura de privelişte:

Sursă poză: www.covera.ro

Sursă poză: poze-super-misto.blogspot.com

Am petrecut câteva ore bronzându-mă şi bălăcindu-mă în piscină, sau doar privind trandafirii. Am avut timp destul pentru a lăsa gândurile să îmi invadeze mintea, iar sentimentele să îmi îmbrăţişeze sufletul. Încep să plâng, îmi simt sufletul greu. Nu ştiu cum au reuşit, însă amintirile mai neplăcute şi-au făcut loc în mintea mea. Mi-au stăpânit-o. Dintr-o dată, piscina se transformă în iarbă, copacii îşi schimbă hainele verzi cu haine colorate, ca de toamnă. Nori cenuşii invadează cerul, ţinând soarele ostatic printre gratiile lor. Plouă. Îmi este frig deja. Renunţ la costumul de baie şi mă îmbrac. Toamna din sufletul meu a câştigat teren şi în grădina Covera. "Întotdeauna, după ploaie apare şi curcubeul! Ar trebui să învăţ să văd frumuseţea oriunde, în orice situaţie!" - îmi spun şi încep să mă plimb prin grădina în care, acum, tronează toamna. Mă simt, deja, mai bine. Nu îmi mai simt sufletul greu. Îl simt spălat şi împrospătat de ploaie. Acum, sentimentele îmi zâmbesc şi mă încălzesc. În grădină, a apărut curcubeul. Soarele a scăpat din temniţa norilor gri, iar acum mângâie, cu razele-i călduţe, pământul. Zâmbesc...

Sursă poză: ginavanca.blogspot.com

...dar devine din ce în ce mai frig în sufletul meu. Merg, mai departe, prin grădină. Începe să ningă. E iarnă deja...îmi e iarnă în suflet. E frig afară. Eu, însă, mă bucur ca un copil! Întotdeauna mi-a plăcut iarna. Mereu m-a bucurat prima ninsoare. Oamenii de zăpadă. Copiii fericiţi. Brazii îmbrăcaţi în alb. Dansul fulgilor de nea. Grădina mea Covera a devenit, acum, ringul de dans pentru frumoasa iarnă, aşa cum sufletul meu a devenit ringul de dans pentru acea fericire pură, copilăroasă, caldă...deşi este frig, mie îmi este atât de bine...

...Continui călătoria şi...mă trezesc, dintr-o dată, pe balconul meu. Este vară. 23 iunie. Două şezlonguri. Eu şi balconul meu. Azi vrau doar să stau în balcon...