Se afișează postările cu eticheta Covera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Covera. Afișați toate postările

luni, 8 decembrie 2014

O grădină cameleonică

Dimineaţă de decembrie. Acelaşi banal porgram: plec la facultate, la serviciu şi, dacă am noroc, ies în oraş cu oamenii dragi. În dimineaţa asta însă...ceva s-a întâmplat. Parcă ştiind că am nevoie de o schimbare, natura mi-a pregătit cea mai frumasă supriză! În dimineaţa asta...ninge! Este o privelişte de basm. Ninge ca în poveşti. Afară, un copil cu tatăl lui dau viaţă unui om de zăpadă. 

Sursă poză: arhivă proprie
Privesc, de la fereastră, creaţia şi sufletul îmi râde de bucuria copilului. Este atâta frumos în familiile în care părinţii au grijă de copii şi le oferă timpul şi atenţia lor, încât nu pot să îmi iau ochii de la cei doi. De la cei trei. Privesc, din nou, omul de zăpadă. A fost realizat cu atâta dragoste, încât ăarcă este viu. Vie. Cred că este o ea. Mă apropii de ea şi îi fac o poză. Vreau să o am lângă mine şi să păstrez fie această frumoasă amintire. Sunt atât de fericită, încât îmi spun că ar fi păcat să nu petrec puţin timp în grădina mea. Îmi fac o ciocolată caldă cu scorţişoară, mă îmbrac bine şi ies în grădină, pentru a-mi clăti ochii cu fulgii jucăuşi de nea ce cad pe pământ, învelindu-l ca pentru sărbătoare. 

Privindu-mi grădina, simt însă că ceva lipseşte. Bradul! Am împodobit bradul în casă, dar tare mult mi-aş dori să am un brad şi în grădină. Împosobit simplu şi frumos.



Cu gândul la viitorul meu brad din grădină, am plecat la facultate, apoi mi-am comandat, de pe Covera.ro, brăduţul mult dorit. L-am primit acasă şi cei de la Covera mi l-au pus în grădină. 

Sursă poză: magazinuldebrazi.wordpress.com
Deşi s-a lăsat seara, eu am pus colinde şi, împreună cu o prietenă foarte bună, am împosobit noul brăduţ. Când am terminat, nu am făcut nimic altceva decât să îl privim, timp de câteva minute. Era foarte frumos! Înalt, bogat, împodobit. Era regele ce domnea peste grădina mea. Părea că totul se învârtea în jurul lui şi că, de la el, pleca toată magia. Frumuseţea. Sărbătoarea. Lumina. Iubirea. Zâmbetul. Căldura. Eram atât de mândră de alegerea făcută, încât toată noaptea am stat cu prietena mea la poveşti...în faţa ferestrei. Pentru a ne privi creaţia.


O dată cu brăduţul, am mai comandat şi câţiva bulbi, pentru a-i sădi în grădină. Am comandat doar bulbi care se sădesc iarna, pentru a-mi însufleţi grădina. Îmi place ca, în fiecare anotimp, să îmi reînnoiesc grădina. Îmi place sî fie în ton cu anotimpul şi să pară că aici, în grădina mea, fiecare anotimp se simte ca...acasă! Pentru a schimba înfăţişarea grădinii mele în funcţie de anotimp, apelez la Covera şi...povestea este ca şi spusă! Povestea grădinii mele cameleonice, care primeşte, cu braţele deschise, fiecare anotimp.

Sursă poză: www.covera.ro

joi, 6 noiembrie 2014

O grădină magică

De mult timp mi-am dorit să am o căsuţă, numai a mea. O casă împrejmuită de o grădină mare, în care să mă pot relaxa după voia sufletului. O grădină care să îmi ghicească, întocmai, sentimentele din acea clipă şi care să se muleze perfect cu sufletul meu. Din păcate nu am, încă, această grădină. Însă am un balcon destul de mare, ce îmi mai potoleşte focul aprins în sufletul meu de această dorinţă. 

Vară. 23 iunie. Soare. Cald. Briză. Flori. Zâmbete. Păsări. O masă. Două şezlonguri. Eu şi balconul meu. Azi vrau doar să stau în balcon, răfăţându-mă cu o cafea delicioasă şi cu muzică. "Cip cirip" aud pretutindeni. Copacii din faţa blocului şi cerul de un albastru ireal, presărat cu nori albi şi pofoşi, îmi ajută imaginaţia să zburde...

Sursă poză: www.covera.ro

...Şi zburdă până în grădina mea imaginară. Uitându-mă de jur împrejur, nu îmi vine să cred: "wow...este...magic...îmi voi numi grădina...Covera!", îmi spun şi încep călătoria, urmându-mi imaginaţia. 




Sursă poză: www.trilulilu.ro
Deşi e vară, în grădina mea de abia ies ghioceii. Îşi fac loc, curajoşi, printre ultimul strat de zăpadă, ce aşteaptă să fie măturat de razele soarelui. Pomii fructiferi de abia se dezmeticesc din somnul de peste iarnă şi, încet încet, îşi croiesc noi haine de sărbătoare: haine realizate din frunze verzi, mai mici sau mai mari, câteva flori şi, bineînţeles, mici locuri pentru păsările care îşi doresc să îşi facă cuib. Mă uit în jurul meu, fără să mai înţeleg nimic: "dacă este vară, cum se face că, în grădina mea, este...primăvară?!". Mă uit, mai atentă, în jurul meu. Încerc să nu mai pun atât de multe întrebări şi, deodată, încep să mă bucur mai mult de minunea ce se petrece. Mă bucur de primăvară, în mijlocul verii! "Şi ce dacă? Este atât de frumos!" - îmi spun şi încep să ţopăi, fericită, printre ghiocei, zăpadă şi pomi. În sufletul meu soarele îşi face loc, încălzind lacrimile îngheţate. Îşi fac loc, curajoase, sentimente de bucurie. Le simt cum răsar de acolo, din pământul îngheţat al sufletului meu. Acum înţeleg: mi-am dorit ca grădina să fie o copie a sufletului meu: în sufletul meu e primăvară, în grădină la fel!

Sursă poză: radumitrescu.ro
Merg mai departe. Acum, sufletul meu este cald, fericit, liniştit. Îl aud cum dansează şi cum cântă. "Mă simt atât de bine şi de încălzită, încât...parcă aş face plajă!" - îmi spun şi, în secunda următoare, găsesc un costum superb de plajă. Fără să stau prea mult pe gânduri, îl îmbrac. Sunt tot în grădina mea Covera, doar că acum îmi e vară-n suflet. Este vară şi afară! Două şezlonguri. O piscină. Copaci mari, verzi, fericiţi. Flori de toate tipurile, culorile şi mărimile. Chiar lângă mine văd câţiva trandafiri superbi! Sunt roşii, galbeni, albi, galben cu roşu, galbeni..."aici este o întreagă grădină de trandafiri...de toate culorile. Sunt superbi!" - îmi spun, privindu-i din piscină. Mă aşej, pentru câteva clipe, pe şezlong, pentru a mă bronza şi pentru a mă bucura de privelişte:

Sursă poză: www.covera.ro


Sursă poză: poze-super-misto.blogspot.com
Am petrecut câteva ore bronzându-mă şi bălăcindu-mă în piscină, sau doar privind trandafirii. Am avut timp destul pentru a lăsa gândurile să îmi invadeze mintea, iar sentimentele să îmi îmbrăţişeze sufletul. Încep să plâng, îmi simt sufletul greu. Nu ştiu cum au reuşit, însă amintirile mai neplăcute şi-au făcut loc în mintea mea. Mi-au stăpânit-o. Dintr-o dată, piscina se transformă în iarbă, copacii îşi schimbă hainele verzi cu haine colorate, ca de toamnă. Nori cenuşii invadează cerul, ţinând soarele ostatic printre gratiile lor. Plouă. Îmi este frig deja. Renunţ la costumul de baie şi mă îmbrac. Toamna din sufletul meu a câştigat teren şi în grădina Covera. "Întotdeauna, după ploaie apare şi curcubeul! Ar trebui să învăţ să văd frumuseţea oriunde, în orice situaţie!" - îmi spun şi încep să mă plimb prin grădina în care, acum, tronează toamna. Mă simt, deja, mai bine. Nu îmi mai simt sufletul greu. Îl simt spălat şi împrospătat de ploaie. Acum, sentimentele îmi zâmbesc şi mă încălzesc. În grădină, a apărut curcubeul. Soarele a scăpat din temniţa norilor gri, iar acum mângâie, cu razele-i călduţe, pământul. Zâmbesc...

Sursă poză: ginavanca.blogspot.com
...dar devine din ce în ce mai frig în sufletul meu. Merg, mai departe, prin grădină. Începe să ningă. E iarnă deja...îmi e iarnă în suflet. E frig afară. Eu, însă, mă bucur ca un copil! Întotdeauna mi-a plăcut iarna. Mereu m-a bucurat prima ninsoare. Oamenii de zăpadă. Copiii fericiţi. Brazii îmbrăcaţi în alb. Dansul fulgilor de nea. Grădina mea Covera a devenit, acum, ringul de dans pentru frumoasa iarnă, aşa cum sufletul meu a devenit ringul de dans pentru acea fericire pură, copilăroasă, caldă...deşi este frig, mie îmi este atât de bine...



...Continui călătoria şi...mă trezesc, dintr-o dată, pe balconul meu. Este vară. 23 iunie. Două şezlonguri. Eu şi balconul meu. Azi vrau doar să stau în balcon...

sâmbătă, 9 august 2014

Un vis...

Plutind pe-un nor perfect rotund,
Trecând prin razele de soare,
Încet încet eu mă afund
Într-o mare de culoare...

Atât de mică simt că sunt
Încât şi iarba-mi pare mare,
O floare, iată-mi iese-n cale,
Şi îmi vorbeşte agale:

Draga mea, ce mică eşti!
Îmi pare că eşti pierdută...
Ca o steluţă tu sclipeşti
Ce cauţi într-o lume necunoscută?

Eu, speriată, îi răspund
Că sunt un om...ca orişicare
Şi, surprinsă, o-ntreb...cum oare
A ajuns să fie o floare atât de mare?

Sursă poză
Aflu, de la misterioasa floare,
Că am intrat într-o grădină magică;
 Un blestem a fost pus de către temuta vrojitoare
Ca tot ce este în grădină să devină de 10 ori mai mare.

Viaţa grădinii, astfel, a fost micşorată
Ea urmând să moară, dacă vraja nu este ruptă;
Eu, am aflat, am fost de vând purtată
Pentru a-i reda grădinii libertatea mult visată.

Dar cum pot ajuta, iubită floare? 
Cum pot rupe vraja mistuitoare?
Floarea, îngrijorată, îmi spune că nu este decât o singură cale:
În împărăţia Covera, draga mea, să te duci şi de acolo vei primi ajutoare!

Pe gânduri nici nu am stat
Drumul vântului eu l-am urmat
Iar când în împărăţia Covera am intrat,
Maşinile şi uneltele m-au condus chiar la împărat!

Sursă poză: http://www.covera.ro

Împăratul - un copac mare, în vârstă, frumos
Mă aştepta pe tronu-i grandios
Cu crengile-i puternice el m-a ridicat până la cer
Si m-a rugat să mă sperii, ci atentă să îl ascult:

Draga mea, tu eşti salvarea pe care grădina blestemată o aştepta
Ai sufletul bun şi blând, doar tu poţi folosi arma ce ţi-o voi da;
La o primă vedere, este o simplă stropitoare, 
Însă, fată frumoasă, ea nu poate fi folosită decât de un om su sufletul pur!

Te rog, ia arma şi, cât poţi de repede, întoarce-te şi rupe blestemul
Vântul te va purta în zbor, iar tu vei stropi întreaga grădină,
 Nu uita, draga mea, doar tu eşti omul
Care poate salva întreaga natură!

Pe aripi de vânt, am plecat din Covera
Şi am stropit grădina uriaşă;
De-ndată vraja s-a rupt, blestemul, pare-se, a dispărut

Eu, ca prin minune, m-am trezit în grădina mea...
...Oare a fost un vis sau totul a fost aievea?
Sursă poză: http://www.covera.ro