Schimbări. În bine, te rog, 2015!

Anul acesta nu am reuşit să merg pe nicăieri. A fost un an foarte ciudat pentru mine, cu multe schimbări, cu suişuri şi coborâşuri, cu mai multe zâmbete decât larimi, cu mai multe nereuşite decât reuşite. A fost un an al provocărilor, al deziluziilor, al oamenilor. Anul acesta, oameni care înseamnau totul pentru mine au devenit străini şi oameni care erau ca nişte străini, mi-au devenit foarte apropiaţi. Anul acesta, m-am schimbat foarte mult. Psihic. Poate că şi fizic. Am simţit nevoia să fac şi câteva schimbări fizice. Schimbări bine venite, schimbări ce se cereau de mult timp. Acesta a fost un an al schimbărilor. De când a început şi până acum. Mă întreb: oare la anu' ce mai urmează?

Tot ce ştiu este că îmi doresc ca la anu' să călătoresc. Nu am mai călătorit de câţiva ani cu avionul şi, la vară, îmi doresc să plec undeva...să plec şi să uit de toate problemele. Să le las undeva aici, în România şi să privesc norii. Soarele. Păsările. Să simt că zbor. Că plutesc. Că devin din ce în ce mai uşpară. Mai fericită. Să simt că, în sfârşit, am lăsat povara ce îmi apăsa sufletul.

De mult mi-am dorit să vizitez Parisul. Până acum, însă, nu am ajuns. La anu' însă...îmi doresc să merg, cu avionul, la Paris. Ai auzit, 2015? Te rog să fii mai blând. Mai înţelegător. Anul 2014 mi-a lăsat cicatrici în suflet. Pe alocuri, unele lovituri mai sângerează încă. Fii tu pansament, 2015! Vreau schimbări. În bine, te rog! 

Vreau să îmi îndeplinesc această dorinţă. Vreau să călătoresc cu avionul. Vreau să vizitez Parsiul. Vreau să mă bucur de această vacanţă cu persoana dragă sufletului meu. 

Sursă poză: www.aerotravel.ro

Consider că Parisul ar trebui să fie pe primul loc în topul celor mai elegante oraşe din Europa! Cel mai romantic. Cel mai frumos. Cel mai luminos - oraşul luminilor. Îmi doresc să mă plimb, alături de omul drag, pe Champs-Élysées, să ne sărutăm sus, în Turnul Eiffel, să ne plimbăm pe malul Senei, să ne îmbrăţişăm în Palatul Versailles, să ne recunoaştem dragostea la Basilique du Sacré-Cœur, să vizităm aşa, îndrăgostiţi şi fericiţi, Notre-Dame de Paris.

2015, te rog, adu-mi o vară de poveste. Atât îţi cer...o vară de poveste!

Un vis ciudat

Luna şi-a ocupat, deja, tronul în împărăţia nopţii. Privesc cerul..."aceasta nu este o noapte obişnuită. Stelele sclipesc într-un mod aparte, iar luna...luna pare a-mi spune un mare secret. Parcă am fi prietene vechi...parcă...ne-am privi şi ne-am vorbi. Dar ce gând e ăsta? Cum să pot vorbi cu luna? Nu...este doar gând plămădit de mintea mea!" - îmi spun. Mă desprind, cu greu, de fereastră...de al meu loc magic, în care ador să privesc măreţia cerului nopţii. 

Sursă poză

Fiind obosită, îmi doresc să mă odihnesc. Înainte de a adormi, vreau să îmi cumpăr, de la magazinul online ABDcomputer, un monitor pentru vechiul meu calculator. Găsesc, foarte repede, monitorul perfect şi îl comand. 

Îmi place foarte mult să cumpăr de la www.abdcomputer.ro, pentru că, deşi au produse second hand, acestea sunt foarte calitative. 

Produsele lor au preţuri pentru orice buzunare şi rezistă foarte mult, fără să se strice repede.

Îmi place enorm şi faptul că, la multe produse, au livrare gratuită.

De asemenea, gama variată de produse de la ABDcomputer, îţi dă şansa de a-ţi cumpăra exact produsul pe care ţi-l doreşti, pentru că...ai de unde să alegi!

Cu ochii aproape închişi îmi îmbrăţişez, cu dragoste, patul cald şi primitor.

Sursă poză

Lângă mine am noul meu laptop, cumpărat de la ABDcomputer. Adorm...sau aşa cred! Când aproape am adormit, simt cum o forţă supranaturală mă trage în jos...simt cum cad, cum plutesc...cad din ce în ce mai repede, ajungând la o viteză de neimaginat. 

Mă trezesc, speriată, într-un loc..."dar oare unde sunt?". Mă plimb, de ici - colo, sperând să recunosc ceva, să întâlnesc pe cineva familiar, dar...nimic şi nimeni nu îmi este cunoscut. totul este nou...dar cu un aer atât de..."învechit". "Pare-se că am şi noul meu laptop cu mine. Ce bine, fără el nu ştiu ce m-aş fi făcut! L-aş lua cu mine peste tot...!"

Îmi iau inima în dinţi şi...:

"- Bună ziua! Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune, vă rog, în ce zi suntem azi?"

"- Bună, drăguţa! Dar tu de unde vii? Văd bine că nu eşti de pe aici...eşti îmbrăcată altfel...tare ciudat...şi chestia aia mare pe care o ţii după tine, ce este?"

"- Sunt...nu cred că sunt de pe aici...am ajuns...cumva...nu ştiu cum. Dormeam. Şi...dintr-o dată...iată, sunt aici! Am cu mine un laptop. Cel mai bun şi cel mai frumos laptop, cumpărat de la ABDcomputer!"

"- Ce ai cu tine? Ce-i ala laptop? Drăguţa, tare dezorientată mai eşti! Azi este joi, este 10 aprilie 1814!"

" - 1814??? Nu se poate! Eu....eu trăiesc în 2014!! M-am născut in 1990, NU am nici o legătură cu anul 1814!!"

"- Domnişoară, tu vrei să spui că vii din viitor? Ai o reală problemă!" 

"- Dar...mulţumesc pentru răspunsuri! Eu...te voi lăsa. Vreau să mă mai plimb pe aici. La revedere!"

"- La revedere!" - îmi spune tânăra din 1814 şi se uită, ciudat, la mine.

Înainte să plece, o strig. Vreau să îi dau un cadou:

"- Uite, vreau să îţi las acest laptop. Vreau să îţi rămână ca amintire." 

După nenumărate discuţii pentru a o convinge să accepte cadoul, fata a primit al meu laptop şi, după ce am învăţat-o cum să îl folosească, a fost foarte fericită.

Deodată simt cum aceeaşi forţă supranaturală şi nevăzută mă trage în sus şi, ca prin minunte, mă trezesc în patul meu. "Ce vis ciudat! Auzi, să mă plimb prin anul 1814...dacă aş putea călători, într-adevăr, în anul 1814, chiar aş lua cu mine un laptop şi telefonul mobil!. Laptop-ul l-aş face cadou, iar cu telefonul mobil aş face poze...peste poze!".

Sursă poză

© Adelina Anca F.            

© Poveşti