Se afișează postările cu eticheta calculator. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calculator. Afișați toate postările

luni, 10 noiembrie 2014

Mai există copilărie?

Îmi amintesc cu drag cum, atunci când eram mică, preferam să m joc în parc, nu la culatulator. Preferam să mă văd, faţă în faţă, cu prietenii, nu să vorbim pe mess sau la telefon, cu orele. Toamna mergeam, cu prietenii, în parc şi adunam frunze, ne plimbam, alergam, săream coarda, glumeam, râdeam. 

Iar iarna...ei bine, iarna făceam cazemate şi ne băteam cu bulgări de zăpadă. Ne dădeam cu sania, cu punga sau doar cu o bucată de lemn. Îmi amintesc, cu drag, cum strigam "pââââârtieeeeeee", cum făceam trenuleţul pe sanie, cum mai cădeam, din când în când (mai mereu, adică) unul peste altul. Cădeam, râdeam, ne ridicam. O luam de la capăt.  Făceam îngeraşi în zăpadă şi lucram la cei mai frumoşi oameni...de zăpadă!
 
Din păcate, în ziua de azi, copilăria nu mai este aşa cum era acum zece sau mai mulţi ani. Copiii petrec foarte mult timp la calculator şi la televizor. Iar atunci când sunt afară, copiii şi adolescenţii se ţin de mână cu...telefonul mobil. Nu îl lasă orice ar fi! De parcă el ar fi cel mai bun prieten al lor. Mi se pare trist. Este trist atunci când văd copiii care sunt la grădiniţă cu telefon mobil. Mai performant ca al meu, chiar. Este trist atunci când văd copii cărora le este furată copilăria!

Câteodată stau şi mă întreb de ce părinţii acestor copii nu preferă ca, în locul telefoanelor mobile, a tabletelor, a internetului, să le cumpere o bicicletă? 

Sursă poză: www.bestkids.ro
Dacă aş avea o fetiţă, cu siguranţă i-aş cumpăra această frumoasă bicicletă, nu un telefon mobil! I-aş cumpăra o casă mare de păpuşi, nu o tabletă. Aş ajuta-o să devină mai sociabilă în viaţa de zi cu zi, nu în faţa calculatorului. Dacă aş avea un băieţel, i-aş cumpăra o bicicletă care să îi atragă atenţia, i-aş cumpăra seturi de construit şi, bineînţeles, l-aş ajuta să devină mai sociabil.

Este foarte important modul în care copiii percep viaţa, încă de mici. Şi cum pot percepe viaţa, dacă nu prin imboldul pe care îl primesc de la părinţi? Copiii sunt ca nişte bureţi: ceea ce văd, aia fac. Degeaba îi spui copilului să se plimbe cu bicicleta şi să mai lase calculatorul dacă tu, ca părinte, ţii bicicleta în debara şi stai, în faţa calculatorului, ore întregi.
Dacă vrei să ai un copil sănătos atât fizic, cât şi psihic, tu, ca părinte, trebuie să preiei iniţiativa şi să îi dai propriul exemplu!

Observând copiii din ziua de azi, mă întreb dacă mai există copilărie...depinde doar de părinţi să le insufle copiilor plăcerea de a se juca afară, împreună cu ceilalţi copii!

Îmi plac foarte mult jucăriile de la bestkids.ro pentru că, într-adevăr, copiii cei mai buni sunt copiii care se joacă afară, care socializează faţă în faţă, care zâmbesc, care obosesc de la atâta joacă. Depinde numai de părinţi să îşi transforme copiii dintr-un simplu copil într-un bestkid fericit şi jucăuş!

Sursă poză: www.bestkids.ro

vineri, 15 august 2014

O dorinţă, un deja vu

Ţin minte că, la începutul anului, singura mea dorinţă a fost ca anul 2014 să fie bun, blând, răbdător, frumos şi plin de clipe de fericire pură, simplă. Nu a fost, însă, aşa. Chiar din prima zi a anului am avut câteva probleme şi, iată, de atunci am avut câteva clipe frumoase şi multe clipe grele. Până acum, anul 2014 nu a fost nicidecum aşa cum mi-am dorit. De abia acum, în utlima lună a verii, anul acesta pare să îmi redea, puţin câte puţin, speranţa şi liniştea.

Acum, mai sper încă într-un 2014 aşa cum mi-am dorit. Chiar dacă a început destul de prost, sper că se va încheia foarte frumos. Aceasta este ultima dorinţă ce mi-a mai rămas pentru acest an. O dorinţă, un deja vu...dacă stau bine să mă gândesc, aşa au fost toţi anii. Aşa este viaţa şi aşa suntem noi oamenii: nu tot ceea ce ne dorim se poate îndeplini. Viaţa pare-se că ştie mai bine decât noi de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă. Privind în urmă, realizez că am trecut prin nişte schimbări majore, pentru a-mi fi bine acum şi, mai ales, pe viitor.

O dorinţă, un deja vu...nu ştiu de ce, dar simt că fiecare dorinţă este ca un deja vu...tot ceea ce îmi doresc simt că mi-am mai dorit...câdnva...acum, de exemplu, îmi doresc să cumpăr, pentru cineva mic şi drag, un calculator bun, ieftin şi frumos. Aceasta este dorinţa mea, pentru vara ce se scurge, cu maşi mici...dar siguri. Acesta este deja vu-ul meu de vară, pentru că simt că, undeva...cândva...mi-am mai dorit să fac un asemenea cadou unui copil drag.
Sursă poză: www.abdcomputer.ro

Pentru că mi-am dorit enorm de mult să transform acest deja vu în dorinţă îndeplinită, am cumpărat un calculator second-hand Dell pentru a-l face, în sfârşit, cadou unor copii tare dragi sufletului meu.

Raportat la datele tehnice ale calculatorului, preţul lui este foarte bun, astfel încât am făcut comanda, fără să mai stau pe gânduri, chiar la adresa la care stau copilaşii.

Fericirea din ochii lor, atunci când au primit cadoul, nu se poate descrie în cuvinte. În acel moment, am simţit cum deja vu-ul pe care îl simţeam de ani de zile, s-a desprins de sufletul meu, lăsându-l liber şi fericit. Din ace moment, am simţit că anul 2014 va fi exact aşa cum mi-am dorit!

joi, 10 aprilie 2014

Surpriză pentru primăvară

Primăvara mult iubită
A ajuns pe strada noastră,
Viaţa ne e îndulcită
De a ei frumuseţe măiastră!

Cu a ei divină putere
Suflete a luminat,
Cu doar de ea ştiute mistere,
Inimi primăvara a dezgheţat!

În aer, ea praf magic a presărat
Natura, prin ale primăverii puteri, a reînviat
Tristeţile pe zâmbete le-a schimbat,
Puterile iernii par a se fi epuizat!
De îndată ce primăvara a venit
Mi-am dorit s-o surpind cât mai plăcut
O surpriză eu i-am pregătit,
Curăţenie în casă am făcut.

Al meu birou l-am curăţat şi l-am lustruit,
Calculatorul vechi unui copil l-am dăruit
La al meu bun prieten, Evomag, de îndat-am apelat
Acest laptop de cum l-am văzut, l-am şi cumpărat!

O frumoasă surpriză de la Evomag am primit,
Laptop-ul la ofertă eu l-am găsit,
Livrare gratuită mi-a dăruit
Garanţie, 2 ani, am primit...negreşit!


Sursă poză
Acum, când a mea casă este curată,
Primăvara o pot invita...la o cafea;
De frumos ea vreau să fie înconjurată
Momente de vis îi voi oferi, când la mine va sta!

Cafetiera mea s-a învechit
O voi dărui unui om ce vreau să-l văd mulţumit,
Un expressor îmi voi cumpăra, în schimb
Primăverii îi voi prepara o cafea, zâmbind!

Şi acum Evomag mi-a dăruit
Livrare gratuită pentru produsul îndrăgit,
Preţurile, fără dar şi poate, le-a instruit
Şi reducerile au biruit!

Adăugaţi o legendă

De cum am terminat de înnoit şi curăţat a mea căsuţă,
Primăvara am invitat-o în lumea mea
Iar ea, prietenoasă, frumoasă şi călduţă
A alungat, din casa mea, tristeţea!

Din casa mea curată şi frumoasă
Primăvara nu a mai plecat
Ea mi-a lăsat o învăţătură preţioasă
În suflet cum să fac curat ea m-a învăţat!

De atunci am ştiut şi de veste eu am dat
Evomag e de neînlocuit
Întotdeauna atenţie mi-a acordat,
Nicicând Evomag nu mi-a greşit!
 
Sursă poză

            © Adelina Anca F.            
 © Poveşti

miercuri, 9 aprilie 2014

Un vis ciudat

Luna şi-a ocupat, deja, tronul în împărăţia nopţii. Privesc cerul..."aceasta nu este o noapte obişnuită. Stelele sclipesc într-un mod aparte, iar luna...luna pare a-mi spune un mare secret. Parcă am fi prietene vechi...parcă...ne-am privi şi ne-am vorbi. Dar ce gând e ăsta? Cum să pot vorbi cu luna? Nu...este doar gând plămădit de mintea mea!" - îmi spun. Mă desprind, cu greu, de fereastră...de al meu loc magic, în care ador să privesc măreţia cerului nopţii. 
Sursă poză

Fiind obosită, îmi doresc să mă odihnesc. Înainte de a adormi, vreau să îmi cumpăr, de la magazinul online ABDcomputer, un monitor pentru vechiul meu calculator. Găsesc, foarte repede, monitorul perfect şi îl comand. 
Îmi place foarte mult să cumpăr de la www.abdcomputer.ro, pentru că, deşi au produse second hand, acestea sunt foarte calitative. 
Produsele lor au preţuri pentru orice buzunare şi rezistă foarte mult, fără să se strice repede.
Îmi place enorm şi faptul că, la multe produse, au livrare gratuită.
De asemenea, gama variată de produse de la ABDcomputer, îţi dă şansa de a-ţi cumpăra exact produsul pe care ţi-l doreşti, pentru că...ai de unde să alegi!

Cu ochii aproape închişi îmi îmbrăţişez, cu dragoste, patul cald şi primitor.
Sursă poză
Lângă mine am noul meu laptop, cumpărat de la ABDcomputer. Adorm...sau aşa cred! Când aproape am adormit, simt cum o forţă supranaturală mă trage în jos...simt cum cad, cum plutesc...cad din ce în ce mai repede, ajungând la o viteză de neimaginat. 
Mă trezesc, speriată, într-un loc..."dar oare unde sunt?". Mă plimb, de ici - colo, sperând să recunosc ceva, să întâlnesc pe cineva familiar, dar...nimic şi nimeni nu îmi este cunoscut. totul este nou...dar cu un aer atât de..."învechit". "Pare-se că am şi noul meu laptop cu mine. Ce bine, fără el nu ştiu ce m-aş fi făcut! L-aş lua cu mine peste tot...!"

Îmi iau inima în dinţi şi...:
"- Bună ziua! Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune, vă rog, în ce zi suntem azi?"
"- Bună, drăguţa! Dar tu de unde vii? Văd bine că nu eşti de pe aici...eşti îmbrăcată altfel...tare ciudat...şi chestia aia mare pe care o ţii după tine, ce este?"
"- Sunt...nu cred că sunt de pe aici...am ajuns...cumva...nu ştiu cum. Dormeam. Şi...dintr-o dată...iată, sunt aici! Am cu mine un laptop. Cel mai bun şi cel mai frumos laptop, cumpărat de la ABDcomputer!"
"- Ce ai cu tine? Ce-i ala laptop? Drăguţa, tare dezorientată mai eşti! Azi este joi, este 10 aprilie 1814!"
" - 1814??? Nu se poate! Eu....eu trăiesc în 2014!! M-am născut in 1990, NU am nici o legătură cu anul 1814!!"
"- Domnişoară, tu vrei să spui că vii din viitor? Ai o reală problemă!" 
"- Dar...mulţumesc pentru răspunsuri! Eu...te voi lăsa. Vreau să mă mai plimb pe aici. La revedere!"
"- La revedere!" - îmi spune tânăra din 1814 şi se uită, ciudat, la mine.
Înainte să plece, o strig. Vreau să îi dau un cadou:
"- Uite, vreau să îţi las acest laptop. Vreau să îţi rămână ca amintire." 
După nenumărate discuţii pentru a o convinge să accepte cadoul, fata a primit al meu laptop şi, după ce am învăţat-o cum să îl folosească, a fost foarte fericită.

Deodată simt cum aceeaşi forţă supranaturală şi nevăzută mă trage în sus şi, ca prin minunte, mă trezesc în patul meu. "Ce vis ciudat! Auzi, să mă plimb prin anul 1814...dacă aş putea călători, într-adevăr, în anul 1814, chiar aş lua cu mine un laptop şi telefonul mobil!. Laptop-ul l-aş face cadou, iar cu telefonul mobil aş face poze...peste poze!".

Sursă poză

© Adelina Anca F.            
© Poveşti