Adăpost pentru fericire

Azi, un dor îmi zboară-n în suflet

Cu inimima-mi cântă-n cor,

Sentimentele dau spectacol de balet

Fericirea se transformă în fior! 

Soarele-mi zâmbeşte, darnic

Florile-mi formează drum,

Un căţeluş mă urmează, harnic

Totul este pregătit, acum!

Pe un nou drum am ales să merg

Şi, chiar de va fi printre obstacole să alerg

Dorinţa călăuzitoare-mi va lumina calea

Iar perseverenţa îmi va da putere, aievea!

Sursă poză

Am împachetat dorinţe, sentimente şi speranţe

Atunci când îmi va fi greu, ele or să mă înalţe!

Ştiu că nu va fi uşor, dar voi urca treaptă cu treaptă
Drumul, iată, mă aşteaptă!

În tărâmul construcţiilor vreau să ajung

  Materiale pentru adăpost îmi doresc să strâng

Arabesque mă va ajuta visul să mi-l îndeplinesc

Şi, chiar de-mi va fi greu, eu nu o să mă opresc!

Un adăpost pentru animale vreau să construiesc

Şi voi reuşi să realizez ceea ce îmi doresc!

Vreau să fac fericite animalele din stradă

Şi să le arăt că viaţa este minunată!

Sursă poză

De la cărămidă până la Gips-carton şi tavane-casetate voi cumpăra,

Chiar şi materialele pentru finisaje tot de la Arabesque le voi lua

De la ei pot cumpăra retail sau engross

Oricând, aici preţurile sunt mici, iar stocul generos!

 Arabesque îmi face şi un cadou frumos

Prin consiliere tehnică ei o mână de ajutor îmi vor da,

Şi, chiar de am pornit pe un drum alunecos

Ei mă vor ajuta, iar eu nu voi ceda!

Îmi voi asculta a mea inimă

Ce, neîncetat îmi va şopti:

 "În al tău adăpost, nici un animal nu va mai fi victimă,

Un paradis din suflet pentru suflete o să faci , vei reuşi!"  

Sursă poză

Când adăpostul va fi terminat
Voi avea grijă de animalele străzii,
Iar oamenii ce doar ca să facă rău, de animale s-au apropiat
Vor putea scăpa de vinovăţie aducându-le, acum, bucurii!

Un animal iubeşte pe oricine, el iartă şi mângâie
Chiar şi pe omul care nu a ştiut decât să îl chinuie.
Acum vă invit, dragii mei, să vă gândiţi bine
Dacă animalele pot face bine, oamenii de ce nu vor, măcar, să aline?

 Animalele şi oamenii nu au nici o vină că s-au născut pe stradă
Şi că ceilalţi nu pot nici măcar tristeţea lor să o înţeleagă!
Ar trebui să fim uniţi şi să ne ajutăm unii pe alţii,
Speranţă ar trebui să dăruim, iubire şi consideraţii!

Sursă poză

            © Adelina Anca F.            

© Poveşti

Casa mea are suflet!

Mi-e primăvară-n suflet! Sentimentele înfloresc, zâmbetele înveselesc, speranţele îşi ridică razele călăuzitoare spre gândurile mele, dându-le un imbold pentru a se materializa în lumea reală. Azi, sufletul meu construieşte...construieşte o stare de bine cum de mult nu am mai avut. Fără să îmi dau seama, o căldură interioară îmi înveleşte rănile sufletului şi, dintr-o dată, simt cum fericirea îmi inundă întreg trupul! Primăvara, de acum, a intrat şi în sufletul meu pe care l-am pregătit cu sfinţenie...

Mi-am făcut curăţenie în suflet! Am deschis larg ferestrele ochilor şi am aruncat tot ceea ce îmi făcea rău: am aruncat vorbele grele, loviturile, gesturile urâte, zâmbetele ironice...am şters de praf amintirile frumoase, le-am spălat cu lacrimi de fericire şi le-am aranjat, ca pe nişte bibelouri de porţelan, pe rafturile ce, până acum, au fost ocupate cu lucruri ce îmi făceau rău. În clipa în care am scăpat de ele, m-am simţit atât de uşurată...pentru că eram obişnuită să mă gândesc la aceste lucruri, să sufăr din cauza lor, să le dau atât de multă energie, încât ele deveneau din ce în ce mai greu de suportat pentru sufletul meu. Acum, le-am aruncat! În sfârşit! Am lustruit parchetul sufletului meu, am măturat toate urmele de noroi pe care oamenii în care am avut, o dată, încredere, le-au lăsat. Am spălat apoi parchetul, bucăţică cu bucăţică, până când au dispărut toate urmele lăsate de oameni ce au trecut prin viaţa mea doar pentru a-mi face rău. 

Acum, sufletul meu e curat, iar eu îmi pot îndeplini încă un vis: acela de a-mi construi o casă destul de aproape de malul mării, pentru a admira capodopera naturii, însă destul de deprate pentru a nu mă inunda!

 

Sursă poză

 

Zis şi făcut...pentru că nu ştiam ce să fac mai întâi, am sunat cei mai buni prieteni, pentru a-mi da o mână de ajutor. După ce i-am sunat şi au acceptat să mă ajute fără a sta pe gânduri, mi-am dat seama cât sunt de norocoasă pentru că am aşa oameni minunaţi alături de mine! Am mers, împreună cu ei, la magazinul Arabesque, ştiind că doar acolo voi găsi oameni care mă vor ajuta cu sfaturi foarte bune. Angajaţii ne-au primit foarte frumos şi, aşa cum am bănuit, ne-au dat sfaturi preţioase şi ne-au îndrumat spre materialele de care aveam nevoie. 

Am fost plăcut surprinsă atunci când am observat că, la  Arabesque, pot cumpăra retail, nefiind obligată să cumpăr engross. De asemenea, mi-a plăcut faptul că au o gamă variată de produse şi, în timp, au realizat un portofoliu complet de produse pentru construcţii. 

În ziua în care am fost la magazinul Arabesque, am avut parte şi de o consiliere tehnică ce m-a ajutat foarte mult!

După ce angajaţii mi-au explicat ce trebuie să cumpăr şi cât costă, ei m-au sfătuit să cumpăr online, fiind foarte uşor de comandat. 

Am aflat că transportul se face la şantier şi că materialele vor veni pe rând, atunci când am nevoie de ele. 

Vizita la Arabesque m-a ajutat enorm de mult! Am învăţat cum să încep lucrul la căsuţa mult visată, mi-am făcut lista cu materialele de care am nevoie şi cu preţul final, am primit sfaturi preţioase şi...am câştigat nişte prieteni de nădejde!

 

Sursă poză

De cum am pelcat de la Arabesque am mers, împreună cu oamenii dragi mie, acasă, unde am dat, online, comanda pentru produsele ce ne trebuiau la construirea casei.

A doua zi am plecat la mare, acolo unde urma să primim materialele. Stând în locul unde avea să se nască o dorinţă veche a sufletului meu, am admirat marea, am mângâiat, cu ochii, unirea ei cu nisipul, am lăcrimat atunci când era supărată şi am zâmbit atunci când marea era calmă. Mi-am dat seama, atunci, că fericirea se ascunde în spatele lucrurilor mărunte, că ochii sunt făcuţi pentru a vedea, de fapt, frumuseţea pretutindeni, însă oamenii nu au învăţat, încă, cum să vadă această frumuseţe. 

Sursă poză

Sursă poză

Nu după mult timp au ajuns primele materiale de la Arabesque, iar noi ne-am apucat de treabă. Bine că am avut, printre noi, şi oameni care lucrau în construcţii, altfel nu ştiu ce ne făceam! 

Zilele treceau, una după alta şi lăsau, în urma lor, amintiri frumoase, bucurie, muncă...cu fiecare zi ce trecea, casa sufletului meu prindea formă şi devenea un loc în care sufletul meu se regăsea pretutindeni...cu toţii am muncit din greu şi am fost extrem de norocoşi pentru că Arabesque ne-a fost alături, clipă de clipă!

 

După doar două luni, iată că visul meu a prins aripi către lumea reală şi casa era gata! Iată că, primăvara aceasta, am devenit, şi eu, constructor! Şi ce mândră sunt...!

"Casa mea are suflet!", îmi spuneam, în gând, privind-o cu mare drag...

Da! Casa mea chiar era făcută din sentimente, din iubire, din ajutor, din speranţă, din dragoste şi din zâmbete. Am muncit, cu toţii, din greu la ea, însă nu am simţit decât fericire! De acum, în fiecare primăvară, atunci când voi face curăţenia generală specifică acestui mirific anotimp, voi avea grijă să îmi fac curăţenie şi în suflet! Pentru că sufletul curat, bun şi blând al casei mele nu va suporta nicicând un suflet murdar, plin de amintiri greu de suportat!

Sursă poză

© Adelina Anca F.            

© Poveşti