Bucureşti. Un oraş al constrastelor!

Trăiesc în Bucureşti de 24 de ani. Sunt unul dintre oamenii care, deşi şi-ar dori să trăiască într-un oraş mai liniştit, cu mai multă verdeaţă, cu linişte, cu mai puţină poluare şi mai puţină aglomeraţie, îşi iubeşte oraşul. 

Îl iubesc pentru oamenii diferiţi pe care îi văd zi de zi. Pentru zâmbetele lor, pentru culoarea ce o aduc, chiar şi pentru câteva secunde, în viaţa mea, pentru modul în care destinele ni se intersectează pentru câteva momente, pentru copiii ce îmi înfrumuseţează, oricând, viaţa. Îmi iubesc oraşul pentru parcurile mari şi frumoase, pentru lacurile ce, "presărate" ici colo, prin oraş, îmi dau senzaţia că sunt în altă parte. 

Îmi iubesc oraşul pentru contrastul de culoare, pentru contrastul de oameni. Îl iubesc chiar şi pentru faptul că, vis-a-vis de blocurile mari, impunătoare, pe o străduţă de abia găsită, trăiesc oameni în case, exact ca la ţară. Îmi pare ireal să văd cum, doar intrând pe o altă străduţă a Bucureştiului, intru, de fapt, în altă lume. O lume a satului. Sat. Bucureşti. Oameni. Săraci sau bogaţi. Copii. Ce au totul sau nimic. Bucureşti. Un oraş al constrastelor!

 Chiar dacă îmi iubesc oraşul aşa cum este el, mi-aş dori să existe mici (mari) modificări. Ca de exemplu, îmi doresc mai multe parcuri tematice.

Sursă poză: www.decorurban.ro

Copiii sunt atraşi de cetăţi, de castele, de tobogane, de parcuri realizate special pentru ei. Copiii trebuie să se joace, trebuie să îşi dezvolte imaginaţia. Şi unde pot face acest lucru, dacă nu într-un parc realizat pentru imaginaţia lor.

Mi-au plăcut foarte mult echipamentele tematice realizate de către cei de la Art Decor. M-au atras, în primul rând, pentru că aceste frumoase tobogane realizate în diferite forme, pot fi aşezate în faţa blocurilor, astfel încât orice copil să se poată juca în voie şi...în siguranţă. Joacă. Imaginaţie. Zâmbete. Prietenii legate. Copii. Ce poate avea mai frumos un oraş?

Sursă poză: www.decorurban.ro

Art Decor nu numai că realizează tobogane tematice pentru copii, însă are o gamă variată de echipamente de joacă. Au căsuţe pentru cei mici, leagăne, trambuline. Pentru a-i face o bucurie copilului dumneavoastră, le Art Decor puteţi găsi chiar şi echipamente de joacă pentru interior. 

Cred, cu tărie, că un oraş frumos are nevoie de oameni frumoşi. Fericiţi. Zâmbitori. Şi, mai presus de orice, are nevoie de copii şi mai fericiţi. De copii zburdalnici, coloraţi, veseli, jucăuşi, vorbăreţi, energici. "Micile detalii ale unui oraş frumos" sunt atât de uşor de întreţinut! Curăţenie, natură, oameni fericiţi, linişte, mai puţină poluare, mai multe parcuri. Mai multe lacuri. Mai mult verde. Un oraş frumos este un oraş fericit! Cu locuitori fericiţi, cărora să le pese de natura înconjurătoare.

Ţie îţi pasă de oraşul tău? Tu cum l-ai îmbunătăţi? Sau cum te-ai schimba, pe tine, pentru bnele oraşului?

Spune-ţi părerea. Ajută oamenii să nu mai piardă timpul!

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să îţi pui toate speranţele într-un anumit magazin sau într-un spectacol pentru ca, după ce ai fost acolo, să rămâi cu un gust amar? De câte ori nu ţi s-a întâmplat ca, după o asemenea dezamăgire, să nu te gândeşti că ai pierdut timpul şi că, în loc că fi fost la acel magazin sau la acel spectaol sau, pur şi simplu, în acel loc în care tu ai crezut că va fi altfel, ai fi putut să mergi într-un loc recomandat de către alţi oameni?

Amintirile...trebuie să fie frumoase. Trebuie să îţi aducă zâmbete, nu lacrimi; recunoştinţă, nu păreri de rău; fluturaşi fericiţi în stomac, nu dureri de cap...!

De curând am aflat de site-ul recomandati.ro, locul în care oamenii îşi dau cu părerea...şi o fac bine!

Sursă poză: www.recomandati.ro

Recomandati.ro este mai mult decât un loc în care se regăsesc păreri. Este o comunitate. O lume în care oamenii su aceleasi pasiuni se regăsesc, participă la aceleaşi evenimente, apoi îşi scriu părerea despre experineţa trăită, pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi să trăiască o experienţp frumoasă sau să evite o catastrofă.

Aşadar, recomandaţi.ro NU este un site comercial. Este un site în care se face schimb de...experienţe, de păreri, de gânduri. 

Cred cu tărie că recomandaţi.ro este cel mai bun site în care oamenii pot obţine feedback preţios pentru orice firmă, specatol sau locaţie care îi interesează. De ce să pierdeţi timpul, când îl puteţi valorifica? De ce să mergeţi într-ul loc, fără a afla care sunt părerile altor oameni care au fost, deja acolo?

Pentru că ador muzica, am ales să aflu, de pe site-ul recomandati.ro, la ce spectacole merită să merg şi ce specacole trebuie să evit. După ce voi merge la spectacolul ales cu ajutorul acestui site, voi scrie, şi eu, părerea mea. Doar aşa, prin implicare şi interacţiunea dintre oameni, acest site poate creşte şi, implicit, tot noi vom fi cei câştigaţi!

Tot de pe recomandati am aflat, din secţiunea diverse, de spectacolul Jurassic Adventures. Pentru că nu ştiam de el, am citit, de pe site, descrierea spectacolului, am aflat ce preţ au biletele şi, bineînţeles, am aflat ora, data şi locul în care se va ţine.

 De când am descoperit recomandati.ro, sunt la curent cu noutăţile din oraş şi cu părerea oamenilor despre locurile în care au fost. Site-ul îmi este de un real folos, iar eu pot spune că, de când citesc părerile oamenilor, am ocazia să evit locurile în care, pur şi simplu, aş fi ăierdut timpul.

Timpul poate fi la degetul tău mic!

Timpul...ce am fi fără el? Noi, oamenii, am creat timpul, doar ca să auzim cum...tic tac, tic tac, tic tac...trecem prin viaţă, în paşi de dans, pe ritmul ticăitului...pe ritmul secundei. Da...secunda este scena pe care noi ne dansăm viaţa. Timpul nu este decât secunda ce trece...trece pe lângă noi, fără să ne întrebe dacă vrem să mai zăbovim lângă ea sau nu. Fără să ne întrebe dacă suntem sau nu pregătiţi pentru o nouă secundă, pentru un nou timp, pentru un nou pas în viaţă. 

Timpul...este nemilos. El trece, fără să se gândească dacă ne face sau nu rău. Tic tac, tic tac, tic tac...auzim, iar şi iar...de cele mai multe ori, auzim de la ceasul nostru preferat, pe care îl purtăm, cu mândrie, la mână. De parcă am crede că, purtând ceasul la mână, avem timpul la...degetul nostru mic. Oare...aşa o fi?!

Am hotărât că este timpul să îmi cumpăr un nou ceas, un ceas care să îmi cânte, clipă de clipă, timpul...un ceas care să îmi fie alături, un ceas care să îmi aducă timpul la degetul meu mic! Tic tac, tic tac, tic tac...

Sursă poză: www.secundar.ro

 

Am găsit, pe site-ul secundar.ro, ceasul perfect pentru mine! Îl ador, pur şi simplu, pentru fluturaşii superbi şi pentru combinaţia dintre auriu şi argintiu, ce îi dă ceasului un aer elegant. 

Întotdeauna am considerat că timpul are aripi de fluture...aripile timpului sunt secundele. Aşa zboară timpul: îşi ia zborul, secundă după secundă...bătaie de aripă după bătaie de aripă. Fiecare secundă "tic" care trece "tac" este, de fapt, o bătaie de aripă a fluturelui! Aşa percep eu trecerea timpului...îmi imaginez că secundele sunt stoluri de fluturi ce se eliberează şi îşi iau zborul în universul necuprins...

Fluturi...cu ale lor aripi colorate, magice, frumoase...aşa este şi timpul, cu ale lui secunde colorate, magice, frumoase! Niciodată nu ştii ce se va întâmpla în secunda următoare. Poţi doar să bănuieşti. Aici este frumuseţea timpului. Culoarea...culoarea timpului este dată de micile bucurii ale vieţii: un zâmbet, iubirea, o faptă bună...colorează atât de furmos timpul...

Ceasul acesta m-a fermecat tocmai prin superbii fluturaşi care îmi amintesc că timpul este magic, la fel ca şi ei...

Pentru că este atât de frumos şi de ieftin, mi l-am comandat fără să mai stau pe gânduri!

Soarele, actorul principal

Când soarele - actorul principal - din mare a revenit

 Iar norii - spectatori pe scena cerului - să-l vadă au venit,
Spectacolul verii, anunţat de cântectul pescăruşilor, a început
Iar valurile mării au dus vestea oamenilor, cântând neîntrerupt...

Soarele, zâmbind, a încălzit natura
Şi cu razele-i jucăşe a mângâiat oamenii,
El şi-a dorit să aducă, în jur, numai fericire, 
Însă nu înţelegea de ce în ochii oamenilor existau lacrimi...

A crezut că nu este destul de cald
Şi soarele a decis să încălzească mai mult în jurul lui,
Deodată, însă, el s-a întristat
Căci a văzut cum oamenii fug, ascunzându-şi ochii ca de smarald...

Sursă poză: arhivă proprie

 Soarele a observat cum oamenii, îngrijoraţi, caută umbră pentru a se adăposti,
Şi cum, cu ochelari de soare, ei ochii şi-i feresc;
Atunci, el şi-a dat seama că razele-i sunt mult prea puternice
Şi cu vântul a vorbit, rugându-l să aducă brize paşnice.

Pe scena cerului, iată, apare şi vântul
Ce împrăştie norii şi clatină marea,
El, la rugăminţile soarelui, adie şi mai răcoreşte pământul
Ajutându-i pe oameni să mai uite, puţin, de căldura verii

 Vremea se mai răcoreşte, iar marea aruncă, peste oameni, picături reci
Încercând să le mai aline corpurile sufocate de temperatura diricată,
Soarele, grijuliu, îşi mai domoleşte razele-i înfierbântate
Şi căldura încet încet, din specatolul verii se abate

Sursă poză: arhivă proprie

Soarele, văzând cât de fericiţi sunt, acum, oamenii
Şi cum se joacă, împreună cu marea
A decis să nu mai încălzească atât de mult natura
Cu vântul şi cu norii, de acum, el va lucra

El era încă necăjit, pentru că, prin ochii lui, arunca raze de căldură peste oameni
Şi, fără să vrea, iar supăra fiinţele cele mai dragi lui;
S-a tot gândit soarele cum să îşi acopere, mai bine, ochii
Pentru ca razele aruncate să nu mai fie atât de puternice şi de calde.

Vântul, prieten bun cu soarele, afând secretul, i l-a spus:
"Dragul meu, cu ochelarii magici de la Lensa razele vei reuşi să ţi le îmblânzeşti!
Ţi-am adus, în dar, perechea de ochelari cu care orice fiinţă o să cucereşti! 
Trebuie doar să îi porţi mereu...vei vedea, cu ei repede o sa te obişnuieşti."

Sursă poză: www.lensa.ro

Mulţumindu-i vântului, soarele a purtat mereu ochelarii
Şi, iată, temperatura s-a mai domolit;
Acum, el este atât de fericit
Privind cum oamenii se distrează şi zâmbetele lor sunt de neoprit!

Dorinţe zglobii

Primăvara asta vreau

Bicicletă să îmi iau!

Vreau să-nvăţ pe ea să merg

După vise să alerg

Biciclop m-a ajutat

Calea el mi-a arătat,

Şi, iată, o bicicletă potrivită mie 

Cum s-aleg m-a îndrumat.

Bicicleta mă va duce

Peste dealuri de vise şi câmpii trandafirii

În lumi de basm mă va conduce

Doar cu ea voi da viaţă multor dorinţe zglobii!

Sursă poză

 Vreau să urc pe culmi înalte

Doar cu bicicleta mea

Şi s-ajung până la stele

Să vorbesc cu ele-aş vrea!

Să îmi dea, în dar, magie

Să formeze-o mică scară

Bicicleta vreau să ştie

Pe scara de stele să urce, fără-ndoială!

Să mă ducă-n, zbor, la lună
Să îmi dea, în mână, stele
Un nor să-mi spună "noapte bună" 
Iar cerul să alunge visele rele!

Sursă poză

Aş mai vrea o trotinetă
De la Biciclop.ro 
Şi cu ea să fac navetă,
Vreau să devin un mic Picaro! 

Să mă plimb în lumi nemaivăzute,
Un copil ştrengar să fiu 
Să aflu vrute şi...nevrute
Să devin un om...notoriu!

Cu a mea nouă trotinetă
Universul vreau să-l ştiu,
  Îmi voi lua şi frumoasa bicicletă
Cu ele două, drumul nu-mi va fi pustiu!

Sursă poză

Drumuri noi se vor deschide,
Prin porţi magice voi trece,
Răul eu îl voi închide
Ghinioul o să plece!

Puteri magice îmi vor da
Trotineta şi bicicleta, deopotrivă
La ele eu nu voi renunţa
Chiar de vom merge în derivă!

Oameni buni, un sfat vă dau:
La vise nu renunţaţi!
 Speranţa vreau sa o redau
Trebuie doar inima să o ascultaţi!

Sursă poză

           © Adelina Anca F.            
 © Poveşti