Normalitate pe două roţi

Deseori, atunci când mă plimb prin oraş, mă uit la maşini, la mijloacele de transport în comun, la oamenii care nu mai vor, pur şi simplu, să meargă pe jos şi mă întreb cum de mai pot aceşti oameni să ducă o viaţă normală? Desigur...poate că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal şi pentru ei.

Pentru mine, o viaţă normală este o viaţă în care mă plimb pe jos, în parcuri, în natură, în oraş, bucurându-mă de păsări, de flori, de pomi, de oameni, de aer, de VIAŢĂ! Oare cum pot unii oameni să meargă, oriunde, cu propria maşină? Cum se mai bucură ei de minunăţiile vieţii, de furmuseţile naturii, de ploaie, de soare, de aer?

Sursă poză

Pentru că nu îmi place, în nici un fel, aglomeraţia din mijloacele de transport în comun şi pentru că îmi place să fac mişcare, m-am hotărât să îmi fac un cadou mai special.  Un cadou ce mă va ajuta să îmbin utilul cu plăcutul; mă va ajuta să ajung, în timp util, atât la serviciu cât şi la facultate sau, pur şi simplu, îmi va fi alături în micile, dar frumoasele mele plimbări. 

Sursă poză

M-am hotărât să îmi cumpăr o bicicletă şi, iată, la Bikezone am găsit bicicleta perfectă pentru mine! O bicicletă drăguţă, simpatică, verde ca iarba şi albastră ca cerul! O bicicletă cu care mă voi plimba, mândră, prin locurile mele preferate. Recunosc că nu am ştiut ce bicicletă să aleg dintre aceasta şi aceasta, însă am ales-o, până la urmă, pe prima!

Primăvara aceasta a fost, pentru mine, primăvara schimbărilor şi a curajului pentru că, atunci când mi-am cumpărat frumoasa bicicletă, nu ştiam să merg pe ea. Mi-am făcut, însă, curaj şi am învăţat să merg pe bicicletă, iar acum...nu mă mai pot despărţi de ea!

Ori de câte ori merg cu noua mea bicicletă mă uit, cu milă, la oamenii care nu ies din maşină decât pentru a se aşeza din nou...îi privesc şi mă întreb iar şi iar: "oare asta înseamnă normalitate?". Eu întreb şi, din păcate, tot eu răspund: "normaitatea nu se găseşte pe patru roţi, ci pe două roţi!"

Nu mi se pare normal ca oamenii că îşi irosească viaţa folosindu-se, mai mult decât au nevoie, de maşina personală, iar apoi să se plângă de faptul că sunt bolnavi! 
Nu mi se pare normal ca oamenii să nu mai folosească scările, să nu mai meargă pe jos măcar 30 de minuta pe zi, să nu se bucure de natură, să nu folosească, mai des, bicicleta.

Utilul se poate îmbina cu plăcutul, iar noi ne putem face un bine, zi de zi: în loc să folosim maşina personală sau mijloacele de transport în comun, mai bine folosim bicicletele şi mergem pe jos, atât în drum spre serviciu sau şcoală, cât şi atunci când doar vrem să ne plimbăm! În acest fel, reuşim să ne readucem sănătatea la un nivel optim şi reuşim să reducem poluarea, traficul şi...înghesuiala!

© Adelina Anca F.            

© Poveşti