O călătorie neobişnuită

Odată, acum mult mult timp, într-un tărâm îndepărtat trăia o familie tare ciudată. Se făcea că, o dată la 100 de ani, exact la mijlocul nopţii, pe o colină din mijlocul pământului se forma o scară din nori. Nori peste nori se aşezau, formând o scară ce ducea către mirifica lună. Destinul a făcut în aşa fel încât, exact în clipa în care scara s-a arătat, o copilă ce ducea, după ea, cam 15 primăveri, a trecut pe acolo. Când a văzut minunea, s-a speriat şi a încercat să fugă, însă nu a putut. Ceva o ţintuia în loc...ceva...curiozitatea! Copila era împinsă de către curiozitatea pe misterioasa scară...a urcat, înfiorată însă nerăbdătoare, fiecare treaptră - a urcat nor cu nor - până când a ajuns pe lună. S-a uitat de jur împrejur, a admirat cerul aşa cum nu mai avusese, până atunci, ocazia să îl admire şi a privit înspre Pământ. Imaginea îi părea de o frumuseţe rară. 

 

Sursă poză: Google Images

La doar câteva ore de la sosirea copilei pe lună, ea a fost luată de un fel de mantie croită din praf de stele, din aripi de vânt, şi din câteva sclipiri ciudate, ce păreau a semăna cu ochii. Acea mantie într-adevăr, putea să vadă, înţelegea şi auzea.

Fără să ştie ce se va întâmpla şi fără a putea să se întoarcă, copila nu poate face altceva decât să se lase purtată de misterioasa mantie...sau vietate...ce a luat-o în zbor. Au zburat, probabil o oră, printre stele, printre comete, printre planete mai mici sau mai mari...copila a văzut universul aşa cum nici nu a visat vreodată. Încet încet, începe să nu îi mai fie frică şi să se bucure, pur şi simplu, de acest timp liber petrecut atât de ciudat...dar, în acelaşi timp, frumos şi spectaculos.

Nu după mul timp, copila ajunge pe planeta Vertex Cleaning. Ea este uimită de tot ceea ce vede, pentru că totul este atât de curat, iar locuitorii par să ştie foarte bine ce au de făcut şi, totodată, sunt calmi, răbdători şi zâmbitori. Fata este condusă de către unul din locuitori chiar la familia ciudată de care vă povesteam la începutul legendei. Familia era cea mai înstărită şi ea era la conducerea planetei. 

Aşa a cunoscut copila familia Vertex. Bineînţeles că familia purta numele planetei pe care o conducea! De fapt...planeta purta numele familiei de care era condusă.

Sursă poză: http://www.vertex-cleaning.ro/

Fata află că ea face, de fapt, parte din această planetă. Află că nua fost o întâmplare faptul că a fost lângă scara de nori exact în momentul în care norii se aliniau. Ea face parte chiar din familia Vertex!

Aflând toate aceste lucruri, fata cere mai multe detalii. Curios este faptul că ea deja se simţea ca acasă. Simţea că aparţine acelui loc, acelei familii. Simţea că nu mai vrea să plece de acolo nicicând. Parcă ar fi trăit acolo încă de mică.

Doamna familiei Vertex îi spune copilei povestea propriei vieţi:

"- Draga mea, tatăl tău a fost Timpul Liber, iar mamă ţi-a fost Secunda. Te rog să mă urmăreşti cu atenţie! Se făcea că, exact acum 15 ani, pe planeta Vertex nu mai voira nimeni să muncească. Pe atunci, noi nu eram la conducere şi planeta se numea X. Era atâta mizerie şi atât de mult timp liber petrecut prost, încât locuitorii pur şi simplu nu mai făceau nimic altceva decât să cadă în vicii. Beau, fumau, murdăreau, se băteau, se certau. Timpul liber a fost murdărit de toate aceste lucruri urâte. Simţeam, în aer, cum nici timpul nu se mai simţea deloc liber...era parcă prins într-o cuşcă, simţeam că dispăruse, că se ascunsese. Pe planeta X timpul, deşi mai liber ca niciodată, stătea în loc, dar locuitorii nu realizau ce li se întâmpla. Ei nu realizau că, dacă timpul liber nu se mai simţea important, el nu mai avea să pornească nicicând, iar viaţa lor nu se va mai schimba niciodată. Vor rămâne blocaţi în aceastp stare de nepăsare, de mizerie, de certuri, de beţii...După un timp, ceva a căzut pe planeta noastră. Era ca o steluţă. Era micuţă. Dar ticăia...TIC TAC...TIC TAC...TIC TAC...aşa vorbea. Nimeni nu o înţelegea, dar se părea că timpul liber putea vorbi cu ea. Şi au vorbit...şi au tot vorbit...până când s-au îndrăgostit. Secunda s-a integrat în timpul liber şi l-a ajutat să meargă mai departe...din iubirea lor, din unirea lor, draga mea...ai apărut tu! TU eşti nemuritoare. Tu faci parte din familia Vertex...noi toţi, draga mea, suntem nemuritori."

"- Şi ce s-a întâmplat după ce m-am născut eu?" - întreabă, mirată, copila.

"- După ce te-ai născut tu, draga mea, timpul liber a reînceput să îşi urmeze paşii normali în viaţă. Locuitorii s-au trezit parcă dintr-un lung somn...dintr-o lungă şi mistuitoare beţie. Toţi s-au mobilizat şi su făcut curăţenie generală, aşa cum nu a fost nicicând. Apoi s-au împăcat toţi cei certaţi, s-au ajutat şi au învăţat că timpul liber trebuie preţuit regeşte. De atunci, noi am fost puşi pe tronul planetei, care poartă, tot de atunci, numele nostru."

De atunci, copila a rămas pe planeta Vertex şi a învăţat că timpul liber este nepreţuit. A învăţat că timpul liber, câteodată, trebuie cumpărat. Însă doar atunci când vine vorba de curăţenie. Atât locuitorii planetei, cât şi locuitorii celorlalte planete din univers, îşi puteau cumpăra timp liber preţios, apelând la o echipă foarte bună care să facă, în locul lor, curăţenie perfectă. Planeta Vertex avea o firmă specială care făcea curăţenie în tot universul, acolo unde era chemată: firma se numea Vertex Cleaning şi era renumită în tot universul. Deşi serviciile firmei nu erau nici ieftine, dar nici scumpe, echipa explica celor care considerau că au servicii scumpe că ei au oameni care lucrează perfect, că serviciile lor au o calitate mult superioară competiţiei şi ca totul este legal în firmă.