sâmbătă, 9 august 2014

O zi magică

Într-o zi, pe când soarele îmi bătea binevoitor în geam, rugându-mă să îl las să intre în cameră şi să îmi însenineze dimineţa, gândurile îmi zburau anapoda...eram între vis şi realitate. Stăteam în pat şi îmi aminteam cum o bucată frumoasă de lemn...lemn mare, frumos, masiv, impunător...mi-a vorbit, spunându-mi că ar fi timpul să schimb...să schimb..."să schimb ce?" - mă întreb, fiind încă somnoroasă..."oare ce am visat? Oare ce îmi spunea bucata aceea de lemn? Oare ce era şi ce vroia de la mine?"...întrebările nu conteneau să îmi înceşească mintea, iar eu eram din ce în ce mai trează şi mai nelămurită...

"Oare CE am visat?!", mă întreb uşor nervoasă. Mă îndrept, agale, spre fereastă, încerc să îi zâmbesc, politicos...dar fals soarelui şi îi deschid fereastra...îi las razele jucăuşe să intre în cameră. Deodată, simt cum soarele mă mângie şi îmi încălzeşte sufletul...îmi deschide foarte bine chii şi, ca prin minune, un gând îmi răsună în minte: "azi, bucură-te de tot ce viaţa îţi va oferi...azi, draga mea, va fi o zi magică!"...sunt nelămurită.

"Azi...cică va fi o zi magică! Aceea NU era vocea mea...oare cum a intrat acel gând...acea voce ciudată şi străină...în mintea mea?! Şi de ce va fi o zi magică? Am nevoie de o cafea!"...zis şi făcut, mă duc, la bucătărie, să îmi pregătesc cafeaua, când...trecând pe lâmgă uşa de la intrare, aud o altă voce străină şi la fel de ciudată şi de...enervantă: "pe mine m-ai visat...nu-i aşa că nu îţi mai aminteşti ce ţi-am spus? Ţi-am spus că este timpul să mă schimbi...sunt, deja, prea veche, prea demodată...vreau şi eu la pensie, vreau să mă retrag...mă auzi???"

Tresar...mă uit, speriată, de jur împrejur..."ciiii....ciiii....neee....a vorbit? Am o armă, să ştii...şi NU mă tem să o folosesc!!!", răspund, speriată. În mână aveam, într-adevăr, o armă învincibilă: un pix! În mintea mea deja speriată, pixul acela deja se transformase în mitralieră! Şi nu mă feream să îl folosesc...ca atare...

Încerc să îmi fac curaj şi, mergând, cu paşi mici dar grăbiţi înspre bucătărie, îmi tot repet că am mare nevoie de cafea! Licoarea magică....licoare ce va face vocile să dispară...cum necum, ajung în bucătărie, îmi prepar cafeaua şi mă pregătesc să o beau...bineînţeles că jumătate de cafea o vărs pe mine, jumătate o vărs pe jos...mâinile îmi tremură, iar eu nu le pot opri...sunt, se pare, speriate şi ele...

Fără să îmi dau seama ce fac, scap cana...goală...pe jos şi las cioburile acolo...fug înspre camera mea...mă opresc, însă, în drepul uşii de la intrare: îmi e mult prea frică să trec de ea! Cu mari emoţii, în mersul piticului...tip til...tip til...trec de uşă şi..."draga mea, tu chiar nu vrei să vorbim?"

Tresar...încep să râd...apoi plâng...apoi bat uşa...dau în ea..."TU nu poţi să vorbeşti...numai eu pot! Ai înţeles???"
"- Bine şefa...cum spui tu...numai tu vorbeşti! Dar, până atunci, eu trebuie să îţi spun că trebuie...TREBUIE...să mă înlocuieşti! Dacă până diseară nu cumperi uşă nouă de la Exclusive Doors, eu plec...te las aşa, fără uşă...mie AZI îmi expiră contractul, draga mea...şefă!"

Mă uit, încremenită, la uşă..."contract, azi, pensie, şefa...ce se petrece aici? Cred că am nevoie de o vizită la psiholog!" - îmi spun în gând.  

Uşa îmi vorbeşte iar: "hai hai, nu mai pierde timpul...fugi la magazin şi cumpără uşă nouă!"

Sursă poză: http://www.exclusivedoors.ro

Mă uit, la fel de încremenită, la uşa mea vorbăreaţă...vorbăreaţă răăăău...şimrealizez că mă întrece chiar şi pe mine! 

Fără să ştiu ce fac, fără să îmi mai dau seama ce e realitate şi ce nu, intru pe site-ul celor de la Exclusive Doors şi o uşă superbă îmi fură inima...o uşă cu furnir natural, cu ramă din lemn masiv şi toc reglabil, cu broască metalică în ton cu balamalele...dintr-o dată, inima îmi bate din ce în ce mai tare şi simt mii de fluturaşi în stomac..."eu chiar am luat-o razna! După ce am vorbit cu soarele...sau cu vântul...sau cu mai ştiu eu cine şi după ce am aflat că uşa mea iese la pensie...acum...acum...M-AM ÎNDRĂGOSTIT DE O UŞĂ???

Nu ştiu ce este cu mine, însă îmi comand, imediat, uşa mult iubită.

Tot în aceeaşi zi, spre seară, îmi soseşte comanda şi uşa mea veche (care, de cum s-a văzut eliberată, a şi fugit...) este înlocuită cu uşa de care m-am îndrăgostit irevocabil...!


Sursă poză: http://www.exclusivedoors.ro

Niciun comentariu: