sâmbătă, 16 august 2014

Viaţa la...Ţară

Îmi amintesc cum, atunci când eram mică, de abia aşteptam vacanţa de vară pentru a merge, măcar o lună, la ţară. Ţin minte că încă din prima zi de vacanţă îmi rugam părinţii să plecăm, cât mai repede, la bunici...acolo, în grădina magică - aşa obişnuiam să o numesc. 

Ţară. Curtea bunicilor. Grădina magică...aşa credeam eu că este curtea în care îmi petreceam mare parte din vacanţa de vară: magică. Frumoasă. De basm. De neegalat! 

Primul lucru pe care îl făceam atunci când ajungeam în curtea bunicilor, era să îi îmbrăţişez şi să le spun cât de mult mi-au lipsit. Apoi, mă jucam cu căţeluşii şi cu pisicuţele ce umblau ori în curte, ori în casă. Acolo, în casa bunicilor mei, căţeii şi pisicile pe care le îngrijeau (doi frumoşi căţeluşi şi încă trei pisicuţe) dormeau în casă. Pentru că ei iubeau şi respectau animalele. Le considerau membrii ai familiei. Le adorau şi le îngrijeau.

Zi de zi, atunci când eram la ţară, obişnuiam să culeg fructe din pomi şi să merg, cu prietenii de acolo, la gârlă. Acolo stăteam, ore întregi, mâncam fructele culese, ne scăldam în râul cu apă cristalină şi ne bronzam, lăsându-ne alintaţi de razele soarelui. Apoi ne strângeam, în fiecare zi, acasă la altcineva pentru a mânca plăcintă, gogoşi sau clătite, pentru a bea suc natural de fructe şi pentru a ne juca tot felul de jocuri ale copilăriei. Spre searăm fiecare mergea la casa lui, acolo unde eu îmi ascultam bunicul spunându-mi tot felul de poveşti, iar pe bunica o ascultam, apoi, cântând cu vocea ei superbă, a cărei vibraţie îmi alinta sufletul şi îmi încălzea inima.

Îmi amintesc cum, într-o vară, părinţii au venit să mă ia mai devreme să mă ia de la ţară, spunându-mi că mă vor duce într-un loc la fel de frumos. Eu nu am vrut să merg însă, la insistenţele părinţilor, nu am avut de ales. Tot drumul am fost supărată, însă, când am ajuns acolo...am rămas înmărmurită! Ajunsesem undeva, pe lângă Bucureşti. Ajunsesem...La Tara...la o altă ţară!

Cum am ajuns acolo, o doamnă simpatică foc mi-a zâmbit, m-a luat de mână şi mi-a spus că, în cele două săptămâni cât voi sta aici, voi fi răsfăţată cu multe activităţi pentru copii. Mi-a spus că o să mă acomodez repede şi că o sa îmi placă aici.

Colaj realizat de mine, cu activităţi pentru copii. Sursă poze: www.latzara.ro
Într-adevăr, în cele două săptămâni, am mers cu bicicleta, am luat lecţii de echitaţie, însă m-am împrietenit şi cu poneii, m-am jucat cu animalele, am mers la atelier de olărit şi de pictură, m-am distrat la locul de joacă şi m-am jucat cu mingea.

Părinţii mei, ţin minte că s-au distrat foare bine şi ei, luând parte la divesre activităţi pentru părinţi

Colaj realizat de mine, cu activităţi pentru părinţi. Sursă poze: www.latzara.ro
Părinţii au avut ocazia de a se plimba pe caiacul, de a face echitaţie înpădure şi de a se plimba cu bicicleta.
De asemenea, am închiriat un cort şi am petrecut, câteva nopţi, în mijlocul naturii. A fost minunat să adorm, seara, ascultând cântecul păsărilor, să privesc stelele şi că simt luna atât de aproape, încât, parcă, orice dorinţă îmi putea deveni realitate. Atunci, îmi amintesc cum, văzând o stea căzătoare, mi-am dorit să mai vin, împreună cu părinţii, aici. Şi, iată, în fiecare an, după ce veneam de la bunicii mei, stăteam, o săptămână sau două, şi la aici, La Ţară.


La Ţară este unicul loc din apropierea Bucureştiului, care are activităţi pentru toţi membrii familiei, astefl încât nimeni nu se va plictisi.

Niciun comentariu: